Din zonă
Ni se oferă în mod regulat scoici Saint-Jacques de la capătul celălalt al lumii: foarte bune și la jumătate de preț. Noi le luăm pe cele de la pescarul de alături. Pentru că și el vine la noi la o galette, și numai așa rămâne viu un port.
Nu e o formulă de reclamă: așa facem cumpărăturile și pentru noi acasă.
Midiile și stridiile vin de la un pescar din port. Scoicile Saint-Jacques sunt culese manual, de scafandri. Ei sunt cei care, vara, ne dau o mână de ajutor în bucătărie: oameni care lucrează bine. Bărcile sunt chiar în fața terasei, chiar atât de simplu este.
De la o fermă din apropiere. Același producător de la care cumpărăm ouăle și pentru noi acasă.
Alese și ridicate de la brânzarul nostru, nu comandate dintr-un catalog.
Cidrul merge dintotdeauna cu galette; mierea vine de la un apicultor din apropiere.
Cafeaua noastră este prăjită în Bretania. Iar Coca-Cola nu veți găsi la noi: servim Breizh Cola. Nu e folclor, e același raționament ca la toate celelalte.
Hrișcă bretonă. Este baza galette-ului și nu este ceva la care să facem economie.